@ acasa!

Ok... ceea ce a inceput prost s-a si terminat prost! Inca de cand m-am trezit am stiu ca va fi o zi nereusita, oribila, proasta! Nu am reusit sa dorm apoape deloc iar capul ma durea ingrozitor. Inainte sa plec la scoala, ca in fiecare dimineata, am asteptat-o pe Laura, sa mergem impreuna la liceu!Chiar discutam despre cat de mirobolanta va fi ziua de azi si cum as prefera sa zac in pat decat  sa merg la liceu, un tampit, care nu stiu cum a reusit sa isi ia carnetul de conducere, era sa dea peste noi pentru ca intrase pe contrasens.Ajunse la liceu, credeam ca tot ni se putea intampla rau a tracut si ca acum o sa urmeze o zi linistita si plina de culoare! De unde atat! Dupa o ora in care m-am plictisit de moarte, iar minutele nu se mai dadeau trecute, a venit pauza! Nedormind toata noaptea, eram putin adormita si in incercarea de a cobora de la etajul 2 la parter, adica de la religie la romana , am avut un esec total, cazand pe scari in asa hal incat se pare ca mi l-am rupt! Am cazut cu piciorul sub mine! Pe moment nu am realizat ce se intampla dar cand durerea m-a izibit nu am mai putut pune piciorul in pamant!A fost groaznic. Dupa multe siruri de convingeri din partea Madalinei si a Anei, colegele si totodata prietenele mele, si dupa ce mi s-a invinetit si umflat piciorul am zis sa merg pana la cabinetul medical al liceului! Am avut noroc si am gasit-o pe doamna asistenta acolo si m-a dat cu alifie( Bengay!!!cred!) si cu un spray, care mi-a ameliorat durerea m-a bandajat putin si mi-a facut o scutire plus o trimitere la urgenta pentru o raza!


Episodul urmator, adica cel de la Urgenta, a fost cu adevarat o concluzie trista! In ziua de azi nu se mai poate trai decat daca ai o "pila" la cineva care sa te ajute.Poti fi si pe moarte, pentru ca daca nu beneficiezi de un "ajutor" nu te baga nimeni in seama sau, mai rau, iti spune ca nu ai nimic si iti da o pastila de Nurofen pe care, daca ai nevoie poti sa o iei si acasa. Mi se pare de-a dreptul dezolanta imaginea pe care o prezint insa asta-i adevarul! Cel putin in orasul asta! Ajungand intr-un final la spital, insotita de Ana, ne-am dus la Urgenta, unde eram cam singurele persoane. Normal ar fi fost ca atunci cand iese o asistenta sa te intrebe ce te doare, dau ce caut acolo!Dar nu! Dupa jumatate de ora in care asistentele se plimbau pe holul ala mai ceva ca in Gara de Nord din Bucuresti, s-a trezit o asistenta, care nu prea parea draguta, sa ma intrebe ce caut la Urgenta! Dupa explicarea detaliata a problemei a zis sa astept pentru ca nu mor si ca o sa revina ea in 5 minute. Si uite asa cele 5 minute s-au facut cam 30 si ea nu mai aparea! Intr-un final  a venit si, grabindu-se, m-a pus sa ma asez pe un pat si sa ma descalt. I-am zis ca m-a bandajat doamna de la liceu si mi-a zis sa ma dezleg! A fost un moment penibil pentru ca nu am putut sa dezleg nodul pentru ca ma durea prea tare piciorul si nu putema sa il indoi. Enervandu-se, a luat o foarfeca si mi-a taiat bandajul! Mi-a luat datele,tot enervata de faptul ca nu aveam buletinul la mine, si m-a trimis sa fac raze.Norocul meu a fost ca pe drum spre raze m-am intalnit cu o prietena de familie, care m-a ajutat enorm si in sfarsit am ajuns la medicul specialist care mi-a pus piciorul in gips!
Concluzia e cat se poate de clara...daca nici in spitale nu poti veni sa te faci binedecat daca ai pile,tunci unde?
Si acum 10 zile de repaos total! Stat in pat, citit, vazut filme, invatat pentru Bac, si dormit...cam asta ma asteapta in urmatoarele zile!
O sa revin cu un post in care voi pune poze din perioada numita "D`ale piciorului in ghips" sau, cea mai potrivita "E vremea topaitului". Si nu uitati! In aceasta perioada de poarta roz! :))) Cel putin in perioada Topitului!


P.s.: Nu am descoperit o melodie care sa merga cu tema postului dar totusi va las sa va delectati cu un artist care, personal imi place mult!Zbye